duminică, 8 septembrie 2013

Povesti

M-am descaltat de tot ce imi ingreuna sufletul
si am calcat cu pasi goi pe urmele tale.
Mi-am redesenat fiinta in nisip
cu bete si mazgalituri de copil.
Am lasat, la randul meu, urme
ca sa regasesc drumul inapoi
spre minele transformat.
Nu mi-e teama ca o sa ma pierd
ca Hansel si Gretel,
nu mi-e teama nici  de vrajitoare
sau de casute din turta dulce.
Mi-e teama ca nu te voi gasi
la capat de drum
si ca ma voi intoarce
mai singura ca oricand.



luni, 17 iunie 2013

e timpul

De ce?
De ce e tacerea
o povara atat de grea?
De ce vorbele nu mai curg
si albul poeziei
nu mai are cuvinte negre?
Mi-au apus gandurile
si fiinta mi-e goala,
dezbracata de orice simt...
Sunt un om
care mi-e strain,
cu care
nu ma pot intelege
nici urma acelasi drum.
E timpul sa aleg
cine sunt,
ce vreau,
ce visez,
ce imi doresc
si cat de fericita sa fiu.
E timpul sa renunt
la tot ce m-a oprit sa
FIU.

miercuri, 3 aprilie 2013

caută-mă

caută-mă

caută-mă

numără până la 100
deschide ochii
și
cere-mi orice
cere-mi minele,
cere-mi nimicul și totul dintre coaste.

........

jocul ăsta nu-mi place
mă ascund atât de bine
că tu
niciodată
nu mi-ai putut cere nimic.

........

data viitoare te ascunzi tu


marți, 12 februarie 2013

Cuplu

cand erai nimic,
nicăieri,
agățat de nuștiuce
și te-ai făcut
pământ,
ai plâns.

-

în actul 2
m-ai găsit
dincolo de buricul
care din când în când
mă doare a mamă.

-

te-ai gândit să cauți
lupa prin care
tot ce e mic
să aibă sens,
culoare,
formă,
textură.

-

și m-ai pus în
locul
dintre tine
și
eu.
Golul meu
e acum mai mare.
ca-ntr-o poveste
în care larva
devine
fluture
și târâitul
devine
zbor
și micul
devine
mare
și fiica
devine
mamă
și albul
devine
curcubeu.

-

Zbor.

miercuri, 13 iunie 2012

Cuvintele mele sunt pe moarte.
De luni de zile caut apă vie
printre oameni de hârtie
şi descântece din carte.

duminică, 18 martie 2012

Leul

Mi-s sclave mâinile zilei de ieri,
când oamenii mi-au spus să îmi arunc scrisul
în groapa cu lei.
Mi-au rămas mâinile în coama leilor
şi ragetul lor mi-a stins focul viu
al poeziei.
E sânge şi corbii roiesc în înalturi.
Simt mortăciunea lumii
şi slugile răului,
şi golul sufletului,
şi partea leului.
Sâmburele viu
îl simt în inimă.
Bate în acelasi ritm
şi-mi iese din piept,
din mine
spre ceilalţi.
A-nceput vânătoarea de lei...

miercuri, 13 octombrie 2010

De vorbă cu întunericul

Mi-am privit îndelung palmele
ce-mi acopereau pupila
şi nu mă mai puteam dezlipi
de întunericul nefiresc
din plină zi.
Nu am mai văzut lumina,
nici carnea.
Doar un întuneric
numai bun de muşcat.
Ca dintr-un măr copt,
ca dintr-un fruct oprit,
ca dintr-un şarpe rău
şi-o coapsă de femeie neascultătoare.
Şi mi-am închis pleoapele,
şi mi-am acoperit ochii,
şi-am stins Soarele
cu nori de încălcare.
M-am ascuns de mine însămi
după o blană de lup,
în spatele celui făr-o coastă.
După cădere nu mi-a rămas decât o scară...
Adesea, fiecare treaptă ce o urc
îngroapă mai mult în ţărână
Scara.

duminică, 11 iulie 2010

Stropi de gând

Pe balustrade de gumă
mi-e inima-n balans,
în straniu dans.
Mâini cu degete humă,
împletesc pânze de mătase
prinse, făr-a le coase,
de-a florilor brumă.
Din apus răsare
simţul ce mă doare.
Paşii ce mă-ndrumă
calc-uscaţi şi grei
pe trupuri de lei
răpuse de ciumă.

Totul e-a timpului cutumă....

luni, 5 iulie 2010

Afrodita

Degetele artistului
prinse în mănuşi fine de mătase
modelau nasul splendid
al unei Afrodite contemporane
ieşind din spuma mării.
Un nud delicat,
cu sâni fermi
şi buze pe care stăteau,
fulgerătoare,
cuvintele tăioase
ale unei statui-zeiţă,
model perfect
pentru un sculptor
din care au rămas
doar degetele mâinilor,
durate în marmură neagră.
Degete care, încă,
se mai poartă cu mănuşi,
prin muzeele lumii,
cu Frumuseţea.

sâmbătă, 3 iulie 2010

joi, 10 iunie 2010

Acrobatul

Pe sfori cu spini
păşesc agale,
deasupra lumii
orbite de cer.
Nu ne cunoaştem,
eu şi lumea,
deşi ne naştem
din acelaşi ou.
Fraţi din acelaşi Tată,
separaţi de timp,
la naştere.
Sângele din tălpile mele
curge în palmele lor....
Dar nici aşa,
ei nu îndrăznesc
să privească
mai sus
de orizont,
spre sfoara
din care curge
ne-ncetat
ploaia de sânge
a unui suflet acrobat.

miercuri, 9 iunie 2010

Semnul

Chipul lumii,
stacojiu,
mi-e pus în frunte,
cu fierul încins
ţinut în mâna
călăului neîmblânzit,
crud în gesturi
şi gol între coaste.
Necruţătorul
mi-a cruţat gâtul
în schimbul
semnului usturător.
Pe eşafod îmi stă fiinţa
cu greutatea lumii pe creştet
lângă un călău nebun,
care nu îşi duce rolul
până la capăt.
Totul e o amăgire,
numai de dragul mulţimii
adunate în jurul piramidei
de capete căzute.

duminică, 2 mai 2010

Adam

Într-un pahar din cristalul cel mai fin
stau ochii lumii
acoperiţi de pleoape reci
şi plete lungi
până la călcâiele pământului.
Scurs-au anii
până la ultima umbră a orei,
până la ultimul gând al Gânditorului.
Şi mi s-au ferecat uşile minţii
cu lacătul singurei Idei
care poate sparge cristalul
ce-adăposteşte celulele văzului universal.
Sufletu-mi caută cheia ideii,
căci fără minte
vârful spadei
e prea aproape de călcâiul fragil.
De cheia ideii am nevoie
să deznod
nodul ce leagă mintea.
Un Gânditor mi-o poate împrumuta...
fie el din piatră sau carne...
Pot învăţa graiul granitului, şi-al marmurei, şi-al calcarului
chiar dacă gura pietrelor tace.
Am munţii, martori ai călcâiului nedescântat al tărânei...
Cu ei vorbesc istorie...
Ei...
Ei mi l-au prezentat pe Adam...Pământul.....

miercuri, 17 martie 2010

Protest

Dacă aş respira praf de stele
s-ar ridica, oare, ceaţa din privirea mea?
Dacă aş dormi pe aripi de lebădă
mi-ar fi, oare, moartea un strigăt?
Cine-or fi toţi ce-ncearcă
să-mi calce sufletul
cu voia lor nefastă
şi cu ce drept ei tac
când îi întreb:
mai ţii minte?
Mă mai ţii minte?
Mi-e bine...
Viaţa e, oricum, infinit mai bună
în doi
decât printre străini
cu chip de cunoscuţi.
Şi da,
mă doare indiferenţa,
dar mi-e bine,
mi-e foarte bine
fără voi.

duminică, 7 februarie 2010

Sfat

Încerci să zbori
cu aripi de ceară
şi trup de lut
spre un adevăr
orbitor.
Dincolo de-aripa
celei mai înălţătoare păsări
cazi,
topit,
orbit,
uitat,
nemernic,
ciung,
uscat,
mut,
mâncat de diavolul
ascuns al minţii omeneşti.
Să zbori nu poţi,
să lupţi nu poţi,
să vezi nu poţi.
Din nimic în nimic
te vei întoarce,
omule,
de nu-ţi vei arunca minţile furate
în marea adâncă a inimii curate.

marți, 26 ianuarie 2010

Templul

Strigă pietrele din templul
sufletului meu.
Tăcerea mea le-a descătuşat
gura de granit,
marmură
şi lut.
Din lut am ridicat
templul,
din lut uns
cu untdelemn
de la temelie
până sus.
Tot mai sus
îl ridic
s-ajungă vârful
în palma Bunului,
în gaura Cuiului,
în sânul Domnului.

Şi plâng.
Zidesc şi ung.
Şi plâng...

vineri, 15 ianuarie 2010

Umbrele lui Sisif

Încearcă să priveşti lumea
printr-o sticlă densă
şi ai să vezi siluete lungi,
indescifrabile
ale unor suflete
prinse în capcană.
Siluete negre, fără chip,
umbre ce-şi cară,
sisific,
umbra.
Umbra care cade
mereu mai jos,
cât mai jos,
şi pe care
Sisiful din fiecare
o ridică la infinit,
pentru ca ea
să cadă, din nou, la infinit.
Blestem sau, pur şi simplu,
condamnare la viaţă.

duminică, 3 ianuarie 2010

Pe sub gene

M-am ascuns, tăcută,
în căpruiul tău
de sub sprânceană
căci mi-era dor
de pleoapele tale.
Şi ca o roată
m-am pus între tine
şi ochiul tău,
ca să vezi prin mine
cercul infinit
în care ne-nvârte
viaţa.
Pe sub gene
am făcut,
cu scris căprui,
pactul iubirii.

vineri, 18 decembrie 2009

Apleacă-Ţi geana

Apleacă-Ţi geana spre mine, Doamne,
luminează-mi inima,
izbăveşte-mă de iadul
în care nopatea mă scufundă.

Doamne....

Doamne...

Izbăveşte-mă, rogu-te,
de nemărginita frică,
de setea de fiinţă
şi apă vie.

Ia-mă, Doamne, pe aripi
în sânul Tău preadulce.
Robul Tău plânge.

Robii Tăi plâng.
Îţi aduc lacrimi ca jertfă
şi icoane sfinte
pictate cu sângele lor.

Icoane sfinte
şi genunchi zdrobiţi
de pământul pe care cad.

Faceți căutări pe acest blog