miercuri, 21 mai 2008

ars amandi

te'am iubit asa cum erai.
nici mai mult, nici mai putin...
imperfecti cum eram amandoi,
ne'am jurat iubire,
ajungand brusc de pe o treapta inferioara a fintei,
apoape de varf.
de acolo e mai usor sa cazi,
iar ranile devin mai adanci...

duhul tau imi dizolva trupul,
il face imponderal,
il separa de adancuri.
asa e iubirea...
te ridica pe culmi,
nu te lasa sa cazi.
daca inevitabil se ajunge in abis...
inseamna ca iubirea nu a existat nicicand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog