sâmbătă, 10 mai 2008

Inceput de nebunie

vad lei cu dinti de portelan,
vulturi orbi,
oameni fara vise.
copila trista,
lacrimi nu mai ai...
zambet fara buze,
voce fara glas...
oameni de lut
scot cuie din sicrie,
cu carnea lor,
cu moartea lor...
fericirea atarna undeva,
de un curcubeu,
in spatele lumii,
in carti neatinse,
in cuvinte nespuse,
in fecioare furate,
in vise strivite.
un Dumnezeu al milei,
o jertfa mult prea blanda
pentru o lume ticaloasa.
paradoxal, suferim....
cerem iertare nebuneste...
prea tarziu...
ar trebui sa fie prea tarziu...
e deja 11...
noaptea invaluie gandul,
ucide ochiul,
instiga...vai...catre crima...
crima de a nu mai visa,
de a nu mai iubi,
de a fi condamnat,
irevocabil,
la o viata incompleta,
neterminata...neinceputa...
pentru ca tu, om orb, misel, fara minte,
ai indraznit sa nu mai creezi...
da....
te-ai inchis in uitare,
pur si simplu nu ti-ai mai adus aminte...
amnezie...
nebunie...
UITARE
cauta, cauta acum sensul...
acela...sensul prim, pe care o voce Dumnezeiasca ti'l spunea...
of...l-ai uitat...
de fapt...urechea iti sangerase cand El ti l'a spus..
da...
asa se explica...
nu l'ai uitat, ci nu l'ai auzit...
era prea mult pentru tine.
de aceea, nici copii nu mai aud...
nu mai vad...
o lume de surzi, o lume de orbi,
o specie prolifica,
epidemica,
profana...
avem nevoie de Sfinti...
de iubire,
AM nevoie de tine, pentru ca tu vezi, tu auzi...
eu sunt un copil fara ochi, fara timpan....
nu stiu iesirea din labirint...nu stiu incotro sa merg...
ia'ma de mana..du'ma spre lumina..imparte ochii tai cu mine...
sa vedem impreuna aceeasi parte din lume...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog