duminică, 11 mai 2008

Ma asteapta...

o raza perfecta,
o voce ideala,
un chip prea angelic,
un om...

nici prea bun,
nici prea rau...

asa cu oamenii ar trebui sa fie,
asa cum imi doream in clipe de agonie...

nu mai stiu momentul
in care noaptea nu a mai venit...
era demult, cand inca nu ii cazusera dintii de lapte,
cand vulturul inca mai era ou...

afara ploua, cu cenusa groasa,
cu absint si amfetamine,
cu depresii si sevraje...

.....................................

privesc oamenii in ochi,
simt vina lor,
uitarea lor,
neputinta...
imi vad copilul inca nenascut...
seamana cu tine,
cu ochii tai,
cu parul tau,
cu mainile tale,
e un "tu" mai mic...
perfect...
ideal.
angelic.

ploua cu aripi de duh,
cu foc de sfintenie,
cu cuie de Crist.

ploua peste noi,
apa imi ingheata simturile,
imi spala profanul,
imi dizolva nebunia...

este el...acel om
nici prea bun, nici prea rau...
ma asteapta...
i'am uitat numele...
i'am uitat chipul,
ma asteapta...
nu stiu unde, nu stiu cand...nu stiu cine...
stiu doar ca lumea inca nu a pierit...
stiu doar ca ploua cu aripi de duh...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog