marți, 27 mai 2008

Rostul meu

picaturi de lumina imi mangaie ochii,
stinghere, ele dau inceput viselor...
fantastic se prelinge umbra stejarului
peste fruntea ta cu tample grele...
mana ta peste mana mea,
spranceana ta peste ochiul meu,
inima ta peste mintea mea,
iubirea ta peste deznadejdea mea...
imi spui o poveste, mereu aceeasi
despre doi indragostiti...
dar niciodata finalul...
o poveste fara sfarsit, numai cu inceput de roua....
zambetul tau imi scoate sufletul din trup,
privirea ta ma duce spre infinit,
pe nori din vata de zahar,
dulci si lipiciosi,
ca sarutul tau pe glezna mea...
talpile imi ard pe nisipul aproape lichid,
soarele ma topeste,
marea ma dilueaza,
ma face o scoica...
perla sidefata dinlauntrul meu
esti tu...
oriunde as fi, orice as fi,
tu imi apartii,
eu iti apartin...
amadoi suntem ai cerului,
sincroni, perfecti, unici, neintelesi...
te iubesc, atat iti spun,
atat imi spui...
ce rost mai au vorbele?
teoriile, axiomele....
ce rost mai au?
cand rostul meu esti tu,
rostul meu sunt stelele
din privirea ta,
licuricii din vocea ta,
mainile tale,
inima ta...
atat imi doresc,
atat am...
te iubesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog