luni, 14 iulie 2008

Prea mult

cu graiul mut al mintii,
încerc strident să ţip,
să mă reneg,
să îmi negociez luciditatea
cu timpul meu, cu al doilea eu al meu.
cu EL, fiinţă din nefiinţă,
EL, ascuns printre tenebrele amintirilor,
eul de negăsit al fiinţei mele
sfâşiate, de necuprins în sfera albastră a prea-multului.
prea mult dor, prea mult gând,
prea mult suflet, prea mult simţ...
mult, prea mult tu fără de mine,
prea mult cer fără lumină,
prea mult joc fără perdanţi,
prea mult om fără de om....
chipul meu, chipul tău...
mult, prea mult gol....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog