sâmbătă, 30 august 2008

Dincolo de mine...

vise reci îmi îmbată simţurile...
amorţesc şi îmi înod gândurile mele cu gândurile tale...
ating aerul cald de vară
aşa cum demult îţi mângâiam uşor buzele...
mi te imaginez lângă mine,
încrucişându-ne degetele strâns,
uitând de noi,
respirând iubire...
picături reci îmi alunecă pe suflet,
agonice, crude, amare....
privesc în urma mea
şi văd că paşii tăi nu mă urmează...
cu gesturi disperate, sălbatice,
sap pământul de sub paşii mei,
îmi şterg urmele,
îmi şterg sufletul rămas acolo
pentru a mă uita pe mine,
pentru a deveni de negăsit...
dacă tu nu mă urmezi,
dacă eu m-am rătăcit,
fiinţa mea e în plus,
plutind trist
deasupra oamenilor ce se ţin de mână...
dacă umbrele ne despart
lipsa ta e prea grea,
golul din palma mea e prea negru...
nu stiu ce va fi dincolo,
nu stiu cum să nu mă sfarm în mii de vise,
nu ştiu cum să îmi împietresc dorul,
nu ştiu cum să merg mai departe fără tine.
pot spune multe sau puţine,
după caz, după om...
dar pentru tine
glasul meu e poezie,
cântec mut a fiinţei mele...
faptele dor, gândurile mai puţin...
în încercarea de a fi mai presus de mine,
eu însămi nu mă mai recunosc...
sufăr parcă mai mult....
lacrimi, cearcăne, gene triste
mă dor....
visele mă sfâşie
cu mii de tăieturi,
corpul meu e rană,
sufletul e carne....
chipul tău e acolo, mereu....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog