vineri, 15 august 2008

Reverie

mă răscoleşte firea ta
ce respiră abur cald de sfinţenie.
mă tulbură nefiresc
privirea ta
adumbrită de gânduri.
privesc înainte
şi cu paşi repezi,
alături de tine,
mă îndrept spre clipa ultimă a suferinţei.
aştept iubirea ta,
rabd....

ca un ucigaş în lanţuri,
îmi simt picioarele grele...

păcatul ucis
şi capul sfârtecat al răului
stau sub călcâiul iubirii perfecte,
nepătate.

cu ochi feciorelnici
vreau să te privesc
când mâna mea
va primi mâna ta....

poate atunci
vom auzi
muzica îngerilor....
poate atunci vom înţelege Cuvântul....

atunci...abia atunci....vom găsi sensul.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog