sâmbătă, 11 octombrie 2008

Eu tac

am o gură cusută cu aţă de tăcere.
un ochi vibrant,
un suflet ce şi-a declarat război
Lui însămi.
cuvintele zac în mine,
sunt scrise pe pergament
lucrat din pielea mea interioară.
palimpsest
e viaţa mea.
gândurile se scriu,
se şterg,
se scriu din nou
deasupra celorlalte.
dar mereu rămâne urma
fină
a ceea ce am
fost,
sunt,
voi fi.
scris peste scris,
cuvânt peste cuvant,
pergament din piele sângerândă
de om.
asta sunt.
de asta tac.
şi totuşi...
îmi spun
atât de multe....

Un comentariu:

  1. Buna!

    Am descoperit blogul tau!

    Minunat! Autentic!

    Fiecare om are frământările sale. Nu e nimic anormal. Anormal e să nu te frământe nimic. Să trăieşti într-o aparentă pace, linişte dar defapt să nu fie nimic de capul tău!

    Dumnezeu îţi va ajuta şi vei ajunge undeva departe. Merită să scoţi un volum de poezii! Chiar merită!

    Nu vreau să te laud! Inspiraţia vine de sus nu de la noi.

    Poate vom face o colaborare pe viitor dacă voi avea organiza unele acţiuni culturale!

    Bucurie sfântă!
    Constantin Iordăchescu
    Blogul meu: http://konstantcrestinortodox.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog