vineri, 24 octombrie 2008

Nu eşti...

tâmple grele
mă ard.
alunec în abisul
negru
al durerii.
lacrimi
nu îmi ajung
pentru
a-mi spăla fiinţa.
aş vrea să zac,
să dorm adânc,
fără vis,
fără noapte.
să îmi întind
umbra
pe lut
şi să mă afund
în adâncuri.
nu
mă pot lupta.

NU.

îmi simt craniul de sticlă,
ochii de ceară topită.
nu te mai găsesc.
vreau să îţi spun
multe...
atât de multe
încât
am început să
le spun străinilor
ceea ce numai

TU

trebuia să auzi.
acum
tu nu eşti
să mă asculţi.
păcat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog