duminică, 30 noiembrie 2008

2 zile, 2 nopţi, 2 seri...

zâmbet
ochi
buze...
uneori mă uimeşti.
mă simt bine.
fericită.....
îmi place când îţi aşezi capul pe pieptul meu.
şi îmi vorbeşti.
eu sunt un om simplu...
te ascult
şi te iubesc.
tot ce scriu îţi dedic ţie...
eşti singurul care mă înţelege.
îmi lipseşti....

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

poate că cer prea mult,
poate că tu poţi oferi mai puţin,
poate ca nu te înţeleg
şi nu mă înţelegi.
poate că totul e perfect
numai o ora pe zi
şi restul e agonie.
poate că anii din carnea mea
au trecut inutil
pentru că, în final,
nu am înteles sensul...
nu pricep cum un singur om
poate fi bun şi rău în acelaşi timp....

luni, 24 noiembrie 2008

Delir indecent

e seară, dincolo de apus
şi aerul rece îmi inundă
plămânii.
mă gândesc la tine,
fiziologic,
cu adrenalină
injectată în fiinţă,
cu ochii roşii
de nesomn
şi chin
şi lipsă
şi foame
de tine.
aş vrea să te sorb,
să te simt în vene
ca un drog
ce ajunge în creier,
în pori,
în buze,
în palme,
în degete transparente
ce îmi zgârie pielea
cu unghii ascuţite,
cu ace pline
de tine.
te doresc
ca un criminal
ce îşi priveşte victima
agonizând
ca pe o pictură de
Van Gogh.
să te simt halucinant
în mine,
să respir cu plămânii tăi,
să îmi unesc toate simţurile
cu trupul tău.
îmi e foame de tine,
vreau să muşc din carnea ta,
să îţi văd muşchii cum se contractă
în acelaşi ritm cu
agonia mea.

IARTĂ-MĂ....
că îţi cer fiinţa
numai pentru mine....

Ochii lui Oedip

Strivită sunt, Doamne,
sub talpa gândurilor,
sub lumea rece
şi atât de singură...

îmi e dor de cuvinte...
să le aud,
să le simt cum alunecă
vibrant pe corzile vocale.

îmi e dor de mine
când îţi spuneam te iubesc
şi zâmbeai.

îmi e dor de mirosul
păturii în care stăteai
ghemuit...

îmi e dor să mă simt
ca un fulg în bătaia
iubirii, nestingherită de umbrele
ce se izbesc acum de vertebrele mele.

îmi simt oasele ascuţite,
cu tăiş de oţel
cum îmi sfredelesc carnea,
inima, creierul, mintea...
îmi străpung sufletul.
fâşii fine din ceea ce sunt
zboară în vânt,
îmbătate ca firele de polen
de dorinţa de a se multiplica,
de a fecunda ochi de oameni,
de a crea ochi, cât mai mulţi ochi
ca să vadă nevăzutul...
şi după aceea să fie scoşi
ca ochii lui Oedip....
pentru că ochii au văzut
prea mult
şi au înţeles
prea puţin....
de aceea ei nu pot fi decât
ORBI...

duminică, 23 noiembrie 2008

Întuneric

aburii reci pe care îi expiră
o înfioară...
frigul îi îngreunează paşii
şi cade pe frunzele moarte
ţipând frenetic,
incoerent...
gâtul încleştat
îi opreşte cuvintele...
frica de moarte
i-a luat minţile....
fuge...fuge de umbre...
răni adânci îi crestează braţele....
urme de moarte
şi întuneric.
singură...
căzută...
tăcută...
zace în propriile ruine...
ca o sinucigaşă
condamnată
să nu moară
când vrea ea...

Păpuşarul nebun

Păpuşarul nebun
trage de sfori...
sforile sunt prelungiri
groteşti
ale fiinţei lui,
degete descărnate
ce conduc destinul
unei marionete.
ea...tăcută...
îşi ascultă stăpânul....
doarme, mănâncă,
respiră, iubeşte
când i se spune.
ea nu stie şi nu poate fi
liberă.
căci din umbră
degete nevăzute
o aruncă în viaţă.
sufletul ei zace în supunere...
doar trupul îi zvâcneşte,
fiecare spasm fiind o altă sfoară trasă.
păpuşarul nebun o iubeşte...
de aceea nu îi poate da drumul...
carnea lui se contopeşte
cu mâinile, picioarele şi gâtul ei...
o iubeşte pentru că e a lui....
pentru că ea îi aparţine...
pentru că el poate face orice cu ea.
sforile o rănesc,
îi taie pielea fină,
o dor cumplit....
dar ea tace...
pentru ca nu i s-a spus încă
să vorbească...
căci ea...la rândul ei....
îşi iubeşte păpuşarul...
pentru că îi aparţine....
pentru ca pe sfori musteşte sângele ei
alături de al lui.
sunt legaţi epidermic,
hemoragic
de trupuri.
sufletele lor,
închise cu cheia uitării
sub stratul de oase, muşchi şi piele,
nu îşi dau seama
de absurdul relaţiei lor.
el stăpân, ea supusă....
se iubesc,
depind existenţial unul de celălalt...
au uitat cine pe cine a creat....
L-au uitat...
şi acum se au doar unul pe celălalt...
el stăpân, ea supusă....

joi, 20 noiembrie 2008

Crinul ucis

cu paşi desculţi strivesc petale de crini...
parfumul lor mi-a intrat în piele,
în oase,
în sânge...
gândurile îmi miros a crin
cu petale ucise...
oamenii
îmi privesc urma...
ei stiu...
că am ucis un crin nevinovat...
seva lui e în conştiinţa mea...
păcatul meu e vaporos,
invizibil.....
dar oamenii îl simt....
când în sicriu
paşii desculţi miros a putred...
ei stiu...
că am ucis un crin nevinovat...

marți, 18 noiembrie 2008

Metamorphosis

Te văd ca o umbră, pe braţe purtând
Un prunc ce aşteaptă să-ţi vadă chipul zâmbind,
Dar tu dispari în fum de tâmâie
Şi laşi urma unor metanii adânci-
Aştepţi timpul trecut etern să rămâie
Printre sfinţi ce se înalţă spre stânci.
Cu har mă priveai,
Cu rugăciuni te plecai,
Cu trupul mureai...
Te-ai transformat în demon,
Cu ochi angelici privind,
Îngenunchiai în rugă,
Încet, încet murind.
Privirea-ţi mi-ardea ultima suflare de viaţă
Adormindu-mă...

Timp scurt

Stau să cad
de pe marginea îngustă a timpului.
mi-e sufletul greu ,
vâscos ca ceara încinsă.
căutarea mea e scurtă,
câţiva ani, luni, ore....
Mă întreb adesea
cum arată chipul veşniciei
când văd firul
iute
cum se scurge
prin clepsidra de sânge
ce suntem.
Nu am veşnicie
şi căutarea mi-e scurtă.
Ore bat
în clopotul de plumb
ce îmi apasă sufletul mic.
îţi visez chipul de lumină,
viu ca mercurul...
nebună mi-e mintea
când te doresc...
alungă-mi ispita
cu duhul Tău...

marți, 4 noiembrie 2008

Fără teamă

împăienjeniţi îmi sunt ochii
de necuprinsul lumii
iar paşii oamenilor
îi simt în tâmple...

Teama lor
de a trăi
le arde cerul.

Te privesc cu umbra ochiului
şi îţi sărut palmele
atât de moi,
atât de mari,
încât întreaga mea fiinţă
stă pitită
în pumnul tău.

departe de cei care nu cred.

sălaş cald îţi e fiinţa.
nu-i lasă pe hoţii de vise
să intre
şi să spargă fereastra
ce duce spre cer.
te caut uneori...
căci mi se întâmplă
să uit ce m-ai învăţat...
şi te găsesc mereu acolo...
da...acolo unde te-am cunoscut...
ascuns printre cărţi cu miros
de evanghelie.
acolo unde arderea nu se stinge
şi glasul tău nu tace.
acolo unde teama lor
nu intră.

Faceți căutări pe acest blog