marți, 4 noiembrie 2008

Fără teamă

împăienjeniţi îmi sunt ochii
de necuprinsul lumii
iar paşii oamenilor
îi simt în tâmple...

Teama lor
de a trăi
le arde cerul.

Te privesc cu umbra ochiului
şi îţi sărut palmele
atât de moi,
atât de mari,
încât întreaga mea fiinţă
stă pitită
în pumnul tău.

departe de cei care nu cred.

sălaş cald îţi e fiinţa.
nu-i lasă pe hoţii de vise
să intre
şi să spargă fereastra
ce duce spre cer.
te caut uneori...
căci mi se întâmplă
să uit ce m-ai învăţat...
şi te găsesc mereu acolo...
da...acolo unde te-am cunoscut...
ascuns printre cărţi cu miros
de evanghelie.
acolo unde arderea nu se stinge
şi glasul tău nu tace.
acolo unde teama lor
nu intră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog