marți, 18 noiembrie 2008

Metamorphosis

Te văd ca o umbră, pe braţe purtând
Un prunc ce aşteaptă să-ţi vadă chipul zâmbind,
Dar tu dispari în fum de tâmâie
Şi laşi urma unor metanii adânci-
Aştepţi timpul trecut etern să rămâie
Printre sfinţi ce se înalţă spre stânci.
Cu har mă priveai,
Cu rugăciuni te plecai,
Cu trupul mureai...
Te-ai transformat în demon,
Cu ochi angelici privind,
Îngenunchiai în rugă,
Încet, încet murind.
Privirea-ţi mi-ardea ultima suflare de viaţă
Adormindu-mă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog