duminică, 23 noiembrie 2008

Întuneric

aburii reci pe care îi expiră
o înfioară...
frigul îi îngreunează paşii
şi cade pe frunzele moarte
ţipând frenetic,
incoerent...
gâtul încleştat
îi opreşte cuvintele...
frica de moarte
i-a luat minţile....
fuge...fuge de umbre...
răni adânci îi crestează braţele....
urme de moarte
şi întuneric.
singură...
căzută...
tăcută...
zace în propriile ruine...
ca o sinucigaşă
condamnată
să nu moară
când vrea ea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog