luni, 1 decembrie 2008

Curând

cu umeri goi şi părul despletit
ea îl aşteaptă...
lacrimi îi umezesc buzele
arse de dor...
ghemuită
stă lângă foc
îşi încălzeşte palmele
care mai poartă încă
mirosul pielii lui.

el o iubeşte.
e departe.
rănit de oameni
şi de lipsă.

cândva vor fi înţeleşi
şi totul le va fi permis.
cândva locul de lângă ea
va fi umplut de
fiinţa lui.
cândva, curând....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog