vineri, 12 decembrie 2008

Mâinile m-au făcut şi m-au zidit...

Încerc să îndes cuvinte în rană,
să îmi altoiesc vertebrele
cu vlăstare sonore,
să îmi sparg timpanul
la auzul primului
cuvânt pur
al noii mele fiinţe.
Aştept Cuvântul
cu sens
care să îmi deschidă
lacătul mut
al glasului meu interior.
Vreau să îţi vorbesc
despre taine nepătrunse
spuse prin cuvinte
rupte din seva
Noului meu Eu
altoit...
Fiecare vertebră
poartă un nume
scris în măduva moale
ce duce cu sine
mesaje scurte
către colţurile îndepărtate
ale trupului meu pieritor.
Dincolo de moarte,
martorul Tainei mele
sculptate în os
va zace îndesat
în acelaşi lut
din care o Mână prea bună
l-a zidit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog