luni, 22 decembrie 2008

Trupesc

Dincolo de orice frumos,
zace o prăpastie
mai adâncă decât
rana ce-o port din neputinţă.
Dincolo de orice ochi,
zace un întuneric
mai negru decât
toate lacrimile înecate în cenuşă.
Dincolo de orice tu,
zace un eu
mai profund decât orice fiinţă.
Dincolo de orice dincolo
stăm noi,
iubindu-ne...
nu Frumos,
nu Ochi,
nu Tu,
nu Eu....
ci însăşi Taina
după care tânjesc....
însăşi Iubirea
pentru care arde
carnea mea
în focul de stea...
însăşi Iubirea
pentru care mi-e sufletul bolnav
de prea mult trup...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog