miercuri, 31 decembrie 2008

Vis pur

cu gene de gheaţă şi ochi în delir
fecioara îşi scaldă fiinţa în laptele pământului.
părul îi atinge gleznele,
îi acoperă sânii neatinşi
de gura primului născut.
dorită de mulţi, fiinţa ei de piatră
nu se deschide decât celui pe care l-a visat
la naşterea sa.
când Mama sa a aruncat-o în lume...
L-a visat.
Cu păr de lumină, ochi de stea,
gură de foc...Fiinţă din Fiinţa cea dintâi.
imaginea lui o obsedează,
îi topeşte ochii de dor,
o ridică,
o coboară.
Neliniştită, îşi aruncă trupul în apele reci ale sufletului
pentru curăţie, veşnicie, nemurire...

Un comentariu:

Faceți căutări pe acest blog