sâmbătă, 17 ianuarie 2009

am aripi frânte...
nu mă lasă să zbor...
să îmi respir libertatea
în liniştea gândurilor mele.
nu imi pot duce peste norii fiinţei
povara grijii lumeşti...
îmi adun fâşiile trupului
pentru a-mi închide bine sufletul
în locul unde nimeni nu poate intra...
numai El...
numai el...
fiinţe dulci
care mă vindecă
de rănile luptei cu Totul...
timpul nu mai e...
ne grăbim....încet...
spre moarte...
în căutarea unei secunde de fericire
pierdem ani...
dăm totul pentru puţin...
sunt lucruri pe care nu le poţi negocia...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog