joi, 22 ianuarie 2009

Cântă-mi

să fug spre tine
nu pot.
mi-s frânte oasele,
mi-s uscate buzele
de arşiţa
suferinţei tale...
să te chem
aş vrea.
dar mi-e mută gura...
strig...
dar numai prin suspin.
aşteaptă-mă
acolo unde timpul trece pentru tine...
să îţi iau mâna...
să ţi-o sărut
ca alinare...
mi-s frânte gândurile...
uscată mi-e fiinţa...
cu tine departe...
cu mine prea aproape
de mine...

cântă-mi, usor, în vis...
cântă-mi nemurirea...
îndulceşte-mi auzul
cu glasul tău de alăută...
aşa cum mi te-aduc aminte
dintru început...

ia-mă în braţe
şi aruncă-mă spre cerul nostru...
cerul nostru...
senin la răsărit,
însângerat la apus...

sparge cu glasul tău
cristalul suferinţei....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog