luni, 19 ianuarie 2009

Mă lepăd

fiinţă tulburătoare...
mi-ai pătruns adânc în sânge,
m-ai muşcat de gânduri...
cu zâmbet seducător
şi fapte line
faci nefăcutul
să se întâmple...
pleacă!...
nu îmi întuneca cerul,
nu îmi fura glasul de copil...
lasă-mă!
în lupta mea cu sine...
mă lepăd de tulburarea ta...
mă lepăd...de mierea ta otrăvită..
mă lepăd de aripa ta ruptă...
ieşi!...
fum de pucioasă...
mi-ai amărât trupul...
m-ai lăsat să mă scufund...
ca un criminal de suflete...
mă lepăd...
de tot răul
şi de toată întinarea...
acum...cât încă mai bat secundele,
cât timpul e timp....
cât omul e om...
cât ispita e mai tare...
cu atât mai mult...
mă lepăd...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog