joi, 30 aprilie 2009

Tâlharul

a căzut cortina
şi-aplauzele se aud în surdină...
cu plecăciuni
rânjesc către spectatori
actorii
unui joc de scenă
numit
VIAŢĂ.
rânjetul se lungeşte grotesc
până în adâncul creierului
înmuiat ca poliesterul în emulsie.
răzbate mut pe scoarţa cerebrală
fotografia propriei vieţi
la care asistă amuzaţi
cei din jur.
s-au gândit să pună fotografia în ramă,
s-o spânzure de un cui bătut, cristic, adânc în peretele minţii.
într-un final aplauzele tac
şi fiecare îşi ia umbra
şi pleacă
lăsând scena goală
ca un mormânt ce tânjeşte după lutul smuls din el.
de-ar fi să-mi aleg rolul, în nevrednicia mea,
nu m-aş feri să fiu tâlharul mântuit de pe Cruce.

vineri, 10 aprilie 2009

Cununa

mi-ai adus duh de primăvară
în suflet.
cu flori de tei mi-ai parfumat fiinţa
şi buzele-ţi uşoare ,
ca aripile de fluturi,
mă alină.

mi-ai adus duh de bucurie
şi îmi râde inima
cu zâmbet de dor.

mi se înalţă fiinţa
pe aripile tale
de iubire.
cu tine alerg spre mare
să ne cunune Soarele
ce urcă tot mai sus...
tot mai sus...

mi-am luat rochia albă
şi mi-am pus flori de tei în păr.
te aştept desculţă,
cu tălpile-n nisipul galben
să ne pună Soarele cunună de aur...
cunună de aur...

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Mutilare

se ia un fluture
viu.
i se rupe aripa pe
viu.
fără anestezie.
apoi i se dă drumul
să zboare.
într-o aripă.
zbor frânt.
fără anestezie.
zbor mutilat
fără aripă.
omul nu are aripi,
dar când îi rupi din suflet
nu va mai putea zbura nicicând...
nici măcar cât fluturele de mai sus.
căci cu jumătate de suflet
nu poţi iubi decât pe jumătate...

Faceți căutări pe acest blog