luni, 15 iunie 2009

Porunca iubirii

Bat cu inima cat pumnul
în masa tăcerii.
Li s-a tăiat răsuflarea
celor muţi
şi sterpi
şi singuri.
Căci Inima mea are gură
şi foc.
Are un ochi cât cerul
şi rădăcini în adâncuri.
Se prelinge haotic
peste munţi
şi mări sărate,
peste oameni
nenăscuţi,
peste suflete
aşteptând
"marea trecere"....
Gata! Am spart gheaţa,
mi-am pus inima pe masă,
la disecţie...
Tăiaţi ultimul lucru VIU în mine...
Nu veţi găsi altceva
decât un nume
şi o rugăciune.
Iubiţi-va, băăăăă!
Nu mai căutaţi în inimile altora!
Iubiţi-vă, că nu doare....
Cel puţin nu la fel de tare ca ura....

sâmbătă, 13 iunie 2009

Calea

ani lumină par să fie
printre degete triste
şi lacrima celuilalt.

e ca şi când
aştepţi o veşnicie
pentru o clipă de extaz,
ştiind că dincolo
zace neantul.

e ca şi când
foamea ţi-o poţi potoli
numai prin Acela
pe care îl doreşti...

un fel de iertare
şi împărtăşire
cu totul,
numai dăruind totul.

nimic nu e gratuit...
nici măcar moartea...
căci seminţii peste seminţii,
generaţii peste generaţii,
pântece peste pântece
au născut şi au tot născut,
au murit şi au tot murit
până s-a ajuns la omul
care eşti,
care cauţi,
care plângi,
care iubeşti,
care cazi,
care ierţi,
care uiţi,
care naşti,
care mori...

căci numai dăruind totul
vei primi absolutul.

luni, 1 iunie 2009

Dor

seara se lasă
şi gânduri m-apasă,
glasul îmi cerne
cuvinte de dor...

şi mi-e dor
să pot zbura
cu aripa ta...

şi mi-e dor
să pot zâmbi
cu gura ta...

şi mi-e dor
să pot cânta
cu vocea ta...

spune-mi că vii
şi nu mai pleci...

spune-mi că dormi
până în zori
pe braţul meu...

vino...vino...
ia-ţi aripile
şi zboară spre mine...

zboară spre mine
prin nori,
până la soare....

la soare mi-e inima...
adu-mi-o înapoi....

spune-mi că vii....

Faceți căutări pe acest blog