sâmbătă, 13 iunie 2009

Calea

ani lumină par să fie
printre degete triste
şi lacrima celuilalt.

e ca şi când
aştepţi o veşnicie
pentru o clipă de extaz,
ştiind că dincolo
zace neantul.

e ca şi când
foamea ţi-o poţi potoli
numai prin Acela
pe care îl doreşti...

un fel de iertare
şi împărtăşire
cu totul,
numai dăruind totul.

nimic nu e gratuit...
nici măcar moartea...
căci seminţii peste seminţii,
generaţii peste generaţii,
pântece peste pântece
au născut şi au tot născut,
au murit şi au tot murit
până s-a ajuns la omul
care eşti,
care cauţi,
care plângi,
care iubeşti,
care cazi,
care ierţi,
care uiţi,
care naşti,
care mori...

căci numai dăruind totul
vei primi absolutul.

Un comentariu:

  1. lipsesti mult,dar cand revii ,revii in forta!:)

    ,,Viata nu e numai ce simti si vezi
    E ceea ce iubesti si respecti.
    Daruieste zambetul tau pretutindeni
    Dar inima ta numai acolo unde merita.,,
    Intra si pe celalalt blog al meu,,spuneti tacerea,, si spuneti parerea cu un coment. astept si alte postari:)

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog