luni, 15 iunie 2009

Porunca iubirii

Bat cu inima cat pumnul
în masa tăcerii.
Li s-a tăiat răsuflarea
celor muţi
şi sterpi
şi singuri.
Căci Inima mea are gură
şi foc.
Are un ochi cât cerul
şi rădăcini în adâncuri.
Se prelinge haotic
peste munţi
şi mări sărate,
peste oameni
nenăscuţi,
peste suflete
aşteptând
"marea trecere"....
Gata! Am spart gheaţa,
mi-am pus inima pe masă,
la disecţie...
Tăiaţi ultimul lucru VIU în mine...
Nu veţi găsi altceva
decât un nume
şi o rugăciune.
Iubiţi-va, băăăăă!
Nu mai căutaţi în inimile altora!
Iubiţi-vă, că nu doare....
Cel puţin nu la fel de tare ca ura....

3 comentarii:

  1. Si din ecoul tacerii se intoarce un susur lin,o vorba dulce;o soapta, un sentiment sublim.E raza dragostei fierbinte,ce zidul de gheata a naruit ,lasand inima sa zboare spre al iubirii infinit.:)good to know that you are still alive:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Extraordinar! Te imbratisez cu mare drag! Voi mai reveni.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog