luni, 28 septembrie 2009

Cu degete străvezii îţi ating coapsa, iubite,
fremătândă de sânge şi forţă,
de oase prinse în muşchi vii,
vii...
Îţi ating trupul de om viu,
îţi sap în carne,
să dau de sufletul
ce-l împarţi cu mine...
Cu ochi nefiresc
văd în adâncul tău,
în groapa din piept,
Lumina.
Mă-nlănţuie sunetul coastelor,
mă topesc în baia de suflet
încercând
să aflu Cine eşti.
Iubite,
ţi-am spus de mii de ori
că locul nostru nu e aici,
nu e aici.
Străpunge cerul
şi vei vedea
în prăpastia din înalturi
un cuib
pentru un suflet
legat de două inimi,
de două guri,
de o Taină.
Locul nostru nu e aici.

4 comentarii:

  1. Unica in scrieri:)si la suflet!Adanci versuri,frumos!O noapte minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. ps.O mica observatie,de ce atata negru intr-un suflet asa de luminos?mai mult imi placea infatisarea dinainte, a blogului tau.Dar e numai umila mea parere:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate...vroiam doar sa imi modific tema blogului. Si ma tenta sa vad cum arata cu fundal negru. Intr'adevar era cam inchis. Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde! Te mai astept cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. E!asa mai merge:)Imi place!Te afirmi cam rar draga,dar de cate ori te afirmi,eu sunt prezent:D

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog