luni, 19 octombrie 2009

Îmbrăţişaţi, privim unul prin celălalt
lumea de dincolo de noi.
Am strâns în palmă
picături de oameni,
esenţe de iubire
uitate pe bănci pustii
pe care, de mult,
tinerii îşi declarau
infinita, interminabila,
eterna legătură.
Ca un cerc, iubirea
se înnoadă strâns pe degetul
de la mâna stângă.
Un cerc perfect
purtat de degete imperfecte,
de oameni mici,
prea mici pentru
Univers.
Îmbrăţişaţi, unici,
amândoi privim reflexia
din ochii celuilalt.
Întrezărim un zâmbet
de la început
în picătura din palma mea
prelinsă
pe degetul tău de la mâna stângă.
E picătura care nu ne lasă să uităm.
Să ne uităm.

2 comentarii:

  1. Bine ai revenit Mihaela!Long time no speak:))Ce mai faci?Faine versuri!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ce să fac... pe la facultate, incerc sa imi gasesc un serviciu, invat să mă bucur din plin de viaţă. Am lăsat un pic deoparte blogul pentru că l-am construit din prea multă singurătate. Un alter-ego al meu. Acum mă bucur de realitatea din jurul meu şi, uneori, mai las frânturi din mine în acest spaţiu virtual. Îţi mulţumesc că îmi eşti mereu alături! O zi minunată îţi doresc, ţie şi familiei tale! :)

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog