duminică, 13 decembrie 2009

Anunţă-mă când bate ceasul,
să îmi deschid urechea
către sunetul tare al lumii.
Anunţă-mă....să îmi pregătesc inima,
să o aşez pe-o tavă de cristal,
în văzul tuturor
ce-o vor sfâşiată.
Vreau să ştiu momentul,
ca să nu plâng
şi să-mi aştern pe chip
ultimul zâmbet.
Acel zâmbet
pe care inima îl poartă,
prin care îşi duce bătăile
până la capăt.
Vreau să am ochii limpezi,
să iau chipul tău cu mine
acolo unde mă va purta inima...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog