duminică, 13 decembrie 2009

Baladă

Braţele tale mă-mbie
la îmbrăţişare,
gura ta
la sărutare,
glasul tău
la nemurire.

Hai cu mine,
pe coline,
printre ape,
să ne-adape
lumina soarelui
şi cuvântul Mirelui.

Du-mă toată,
pe o roată
de foc,
din lemn de soc,
pe drumul vieţii,
fără duhul tristeţii.

Soarele şi Luna
să ne pună cununa,
printre stele multe,
pe culmile-nalte,
prin aburul nopţii
şi-ngânarea dimineţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog