miercuri, 2 decembrie 2009

Ceea ce simt nu are nume,
nici rost,
nici sens,
dar poarta pata sufletului meu.
Mi s-au rarefiat gândurile
din cauza bătăilor inimii.
Glasul meu pulsează ritmic,
şi când inima-mi stă,
vorba rămâne mută.
Ei  nu înţeleg cum e să ai inimă
în locul justificărilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog