vineri, 18 decembrie 2009

Cu părul prins în fulgi de nea

Cu părul prins în fulgi de nea
alerg prin oceanul de zăpadă
spre tine.
Nu s-au inventat cuvinte
să spună
cât de mult de iubesc.
Nu pot cuprinde în vorbe
cât îmi lipseşti
şi nici nu pot explica
vreodată
teama infinită
de a te pierde
prin văzduh,
fără preaviz.
Obişnuiam să mă joc
cu cuvintele.
Credeam că prin ele
pot face orice,
pot crea lumi,
pot aduce zâmbete,
pot exprima stări
dincolo de orice raţiune.
Undeva, infinitul se termină....
Se termină pentru mine
acolo unde cuvintele
nu mai au nicio putere.
Acolo unde ele se scufundă
în teamă.
Acolo unde nici măcar literele
nu mai au sens.

Un comentariu:

Faceți căutări pe acest blog