vineri, 15 ianuarie 2010

Umbrele lui Sisif

Încearcă să priveşti lumea
printr-o sticlă densă
şi ai să vezi siluete lungi,
indescifrabile
ale unor suflete
prinse în capcană.
Siluete negre, fără chip,
umbre ce-şi cară,
sisific,
umbra.
Umbra care cade
mereu mai jos,
cât mai jos,
şi pe care
Sisiful din fiecare
o ridică la infinit,
pentru ca ea
să cadă, din nou, la infinit.
Blestem sau, pur şi simplu,
condamnare la viaţă.

2 comentarii:

  1. dar de ce tocmai umbra? mai degraba mitul pesterii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. sa zicem ca sunt ambele mituri combinate :) mitul lui Sisif si cel al pesterii... interesanta remarca. multumesc pt vizita!

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog