miercuri, 17 martie 2010

Protest

Dacă aş respira praf de stele
s-ar ridica, oare, ceaţa din privirea mea?
Dacă aş dormi pe aripi de lebădă
mi-ar fi, oare, moartea un strigăt?
Cine-or fi toţi ce-ncearcă
să-mi calce sufletul
cu voia lor nefastă
şi cu ce drept ei tac
când îi întreb:
mai ţii minte?
Mă mai ţii minte?
Mi-e bine...
Viaţa e, oricum, infinit mai bună
în doi
decât printre străini
cu chip de cunoscuţi.
Şi da,
mă doare indiferenţa,
dar mi-e bine,
mi-e foarte bine
fără voi.

Faceți căutări pe acest blog