miercuri, 17 martie 2010

Protest

Dacă aş respira praf de stele
s-ar ridica, oare, ceaţa din privirea mea?
Dacă aş dormi pe aripi de lebădă
mi-ar fi, oare, moartea un strigăt?
Cine-or fi toţi ce-ncearcă
să-mi calce sufletul
cu voia lor nefastă
şi cu ce drept ei tac
când îi întreb:
mai ţii minte?
Mă mai ţii minte?
Mi-e bine...
Viaţa e, oricum, infinit mai bună
în doi
decât printre străini
cu chip de cunoscuţi.
Şi da,
mă doare indiferenţa,
dar mi-e bine,
mi-e foarte bine
fără voi.

5 comentarii:

  1. Zbuciumate ganduri!Eu te tin minte:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu, gandurile nu erau pentru tine :) Si eu te tin minte...iti doresc multa sanatate si putere de a trece peste incercari. Stiu ca ai avut o perioada mai grea...din cate am mai citit eu pe acolo. O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. oamenii pe care ii lasi in urma fac loc altora.
    daca nu s-ar intampla asa, pur si simplu, cei noi nu ar avea loc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am îndrăznit să vă ofer un mic premiu, drept mulțumire pentruclipele frumoase pe care mi le oferă blogul Dvs.
    Sper să vă bucure, așa cum m-a bucurat și pe mine:)

    Zile însorite vă doresc!

    PS: Premiul îl găsiți pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Citesc de doua ori poezia. Prima data ca sa raman cu nota dominanta. Poezia e ca un prfum. Apoi a doua oara ca sa nu imi scape ceva, pentru idee.

    Placut.

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog