joi, 10 iunie 2010

Acrobatul

Pe sfori cu spini
păşesc agale,
deasupra lumii
orbite de cer.
Nu ne cunoaştem,
eu şi lumea,
deşi ne naştem
din acelaşi ou.
Fraţi din acelaşi Tată,
separaţi de timp,
la naştere.
Sângele din tălpile mele
curge în palmele lor....
Dar nici aşa,
ei nu îndrăznesc
să privească
mai sus
de orizont,
spre sfoara
din care curge
ne-ncetat
ploaia de sânge
a unui suflet acrobat.

miercuri, 9 iunie 2010

Semnul

Chipul lumii,
stacojiu,
mi-e pus în frunte,
cu fierul încins
ţinut în mâna
călăului neîmblânzit,
crud în gesturi
şi gol între coaste.
Necruţătorul
mi-a cruţat gâtul
în schimbul
semnului usturător.
Pe eşafod îmi stă fiinţa
cu greutatea lumii pe creştet
lângă un călău nebun,
care nu îşi duce rolul
până la capăt.
Totul e o amăgire,
numai de dragul mulţimii
adunate în jurul piramidei
de capete căzute.

Faceți căutări pe acest blog