joi, 10 iunie 2010

Acrobatul

Pe sfori cu spini
păşesc agale,
deasupra lumii
orbite de cer.
Nu ne cunoaştem,
eu şi lumea,
deşi ne naştem
din acelaşi ou.
Fraţi din acelaşi Tată,
separaţi de timp,
la naştere.
Sângele din tălpile mele
curge în palmele lor....
Dar nici aşa,
ei nu îndrăznesc
să privească
mai sus
de orizont,
spre sfoara
din care curge
ne-ncetat
ploaia de sânge
a unui suflet acrobat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog