miercuri, 9 iunie 2010

Semnul

Chipul lumii,
stacojiu,
mi-e pus în frunte,
cu fierul încins
ţinut în mâna
călăului neîmblânzit,
crud în gesturi
şi gol între coaste.
Necruţătorul
mi-a cruţat gâtul
în schimbul
semnului usturător.
Pe eşafod îmi stă fiinţa
cu greutatea lumii pe creştet
lângă un călău nebun,
care nu îşi duce rolul
până la capăt.
Totul e o amăgire,
numai de dragul mulţimii
adunate în jurul piramidei
de capete căzute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog