duminică, 8 septembrie 2013

Povesti

M-am descaltat de tot ce imi ingreuna sufletul
si am calcat cu pasi goi pe urmele tale.
Mi-am redesenat fiinta in nisip
cu bete si mazgalituri de copil.
Am lasat, la randul meu, urme
ca sa regasesc drumul inapoi
spre minele transformat.
Nu mi-e teama ca o sa ma pierd
ca Hansel si Gretel,
nu mi-e teama nici  de vrajitoare
sau de casute din turta dulce.
Mi-e teama ca nu te voi gasi
la capat de drum
si ca ma voi intoarce
mai singura ca oricand.



luni, 17 iunie 2013

e timpul

De ce?
De ce e tacerea
o povara atat de grea?
De ce vorbele nu mai curg
si albul poeziei
nu mai are cuvinte negre?
Mi-au apus gandurile
si fiinta mi-e goala,
dezbracata de orice simt...
Sunt un om
care mi-e strain,
cu care
nu ma pot intelege
nici urma acelasi drum.
E timpul sa aleg
cine sunt,
ce vreau,
ce visez,
ce imi doresc
si cat de fericita sa fiu.
E timpul sa renunt
la tot ce m-a oprit sa
FIU.

miercuri, 3 aprilie 2013

caută-mă

caută-mă

caută-mă

numără până la 100
deschide ochii
și
cere-mi orice
cere-mi minele,
cere-mi nimicul și totul dintre coaste.

........

jocul ăsta nu-mi place
mă ascund atât de bine
că tu
niciodată
nu mi-ai putut cere nimic.

........

data viitoare te ascunzi tu


marți, 12 februarie 2013

Cuplu

cand erai nimic,
nicăieri,
agățat de nuștiuce
și te-ai făcut
pământ,
ai plâns.

-

în actul 2
m-ai găsit
dincolo de buricul
care din când în când
mă doare a mamă.

-

te-ai gândit să cauți
lupa prin care
tot ce e mic
să aibă sens,
culoare,
formă,
textură.

-

și m-ai pus în
locul
dintre tine
și
eu.
Golul meu
e acum mai mare.
ca-ntr-o poveste
în care larva
devine
fluture
și târâitul
devine
zbor
și micul
devine
mare
și fiica
devine
mamă
și albul
devine
curcubeu.

-

Zbor.

Faceți căutări pe acest blog