marți, 12 februarie 2013

Cuplu

cand erai nimic,
nicăieri,
agățat de nuștiuce
și te-ai făcut
pământ,
ai plâns.

-

în actul 2
m-ai găsit
dincolo de buricul
care din când în când
mă doare a mamă.

-

te-ai gândit să cauți
lupa prin care
tot ce e mic
să aibă sens,
culoare,
formă,
textură.

-

și m-ai pus în
locul
dintre tine
și
eu.
Golul meu
e acum mai mare.
ca-ntr-o poveste
în care larva
devine
fluture
și târâitul
devine
zbor
și micul
devine
mare
și fiica
devine
mamă
și albul
devine
curcubeu.

-

Zbor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog